08th Feb 2008
Resistance: review-ul intarziat cu 1 an
Apropiindu-se sezonul sarbatorilor anul trecut am vrut sa strang bani sa-mi cumpar o consola, pe vremea aceea, Xbox 360. Din cauza ca nu aveam destui bani si datorita faptului ca mi s-a facut o super oferta pentru un PS3 Starter Pack (dar doar cu 1 singur joc) am mers pe mana Playstationului.
Odata cu PlayStationul am primit si un joc, Resistance: Fall Of Man, un FPS lansat odata cu consola in iarna lui 2006. Nu ma asteptam la prea multe de la Resistance fiind un launch title si l-am tratat ca atare. Neavand nici in ziua de azi un HDTV nu am putut sa fac o comparatie corecta cu un joc de PC dar instant am observat un framerate constant si o crestere in detaliu foarte mare fata de PS2 si chiar jocurile de PC pe care le-am jucat pe orice PC de-al meu.
Desigur de primul lucru de care te lovesti cand joci un FPS pe o consola este controlul un pic cam ciudat. Desi tot folosesti 2 maini, ele nu sunt pe un maus si o tastatura ci pe controller si in mare parte pe cele 2 joystick-uri analoage. Ca si pe PC controalele tind spre un standard si pe console:
- analogul din stanga este folosit pentru miscat inainte/inapoi, lateral stanga/lateral dreapta.
- analogul din dreapta este folosit pentru privire sus/jos, stanga/dreapta
- X - sarit, [] (patrat) - reincarcat
- R1 - primary fire, L1 - secondary fire
Si cam acestea sunt cele mai importante. De notat ca deoarece a fost un launch title Resistance nu are chiar standardul tastelor pentru FPS din acest moment pe PS3. Cea mai importanta modificare este ca R2 se foloseste pentru foc primar si L2 pentru foc secundar in FPS-urile curente, tastele acestea replicand mai bine un tragaci. Eu tind sa cred ca nu am avut probleme cu obisnuirea cu noul control pe consola, acomodandu-ma dupa 1-2 ore de joc. Dupa ce te joci putin te obisnuiesti si totul e aproape floare la ureche.
Revenind la joc, pe care l-am jucat pe dificultate normala, Resistance are o poveste SF ce se petrece pe durata celui de-al doilea razboi mondial: extraterestrii au venit de nicaieri (presupun) si au aterizat in Marea Britanie si s-au stabilit aici bine mersi. Ce sa faca, ce sa faca britanici? Call in the cavalry! Si iata asa vin americanii cu avioane si transportoare navale in ajutorul reginei. Tu joci rolul unui soldat american badass ruda cu extraterestrii (desi aliatii tai nu stiu asta; eh, nici tu nu stii sigur; cred; probabil; nush). Si toata povestea este cum distrugi pe extraterestrii, denumiti The Chimera, de pe regatul britanic.
In lupta te intalnesti cu diferite tipuri de Chimera si de ranguri diferite si esti asistat de aliati americani sau britanici. La un moment dat vei conduce un Jeep, un tank sau un robot patruped ca sa treci de diferite baricade. Misiunile in care folosesti vehicule sunt de-a dreptul imense, camera departandu-se ceva mai mult pentru a cuprinde intregul peisaj. Scenariile se desfasoara fie prin paduri, orase precum Manchester sau Londra, baze Chimera sau cladiri faimoase precum Manchester Cathedral din Manchester sau Covent Garden din Londra.
Detaliile in joc sunt impresionante: personajele arata foarte bine, locatiile sunt impresionante si texturile sunt foarte foarte detaliate. Cei 15gb ai jocului au fost folositi foarte bine. Timpul de incarcare al jocului este si el impresionant: trecerea din xmb (meniul principal al playstationului) in meniului jocului se poate face in ~10s (daca sariti peste introduceri) iar timpul de incarcare a unei misiuni este cam la fel.
Referitor la AI. Nu stiu ce sa cred: ori sunt eu mai varza la jocul acesta, ori AI-ul este inteligent, ori AI-ul este prost si mai are uneori tactici de guerilla. Au fost nivele (si nu putine) in care m-am oprit din joaca din frustrare fiindca eram omorat foarte des, de cele mai multe ori fiindca dadeau navala peste mine si eu nu stiam in care sa trag mai repede ori fiindca nu prea aveam viata la dispozitie, ori fiindca nu stiam niste lucruri aproape esentiale despre joc. Bine, ocazional mai uitam si ca am grenazi sau arme mai puternice la dispozitie. Desigur, dificultatea creste pe durata jocului dar in acelasi timp primesti si arme mai puternice.
Armele le-as putea imparti in doua categorii:
- arme pamantene: o mitraliera cu lansator de grenazi, o pusca cu cartuse, o pusca cu luneta si un lansator de rachete; tipic
- arme chimera: o mitraliera cu energie cu foc foarte rapid (focul secundar pune o tinta pe inamic si toate proiectilele se indreapta spre acea tinta), o… chestie care pune niste “mine” (care arata ca niste oua) cu acid si fac deobicei mult damage, un lansator de proiectile care trec prin pereti (si prin unii inamici!) si un fel de nailgun la care focul secundar creeaza un fel de turela care lanseaza “cuie” (seamana cu niste cristale)
Cel mai des vei folosi prima arma de la extraterestrii fiindca este foarte puternica.
Ca si (multe) alte jocuri de pe consola nu poti salva cand vrea muschiul tau, trebuind sa astepti sa treci de un checkpoint dupa care salvarea se face automat. Acest lucru a contribuit de multe ori la frustrarea mea si abandonarea jocului pentru inca o saptamana sa-mi treaca nervii.
Eu am terminat jocul dupa 2 luni dar asta fiindca am jucat in medie odata pe saptamana. A picat intr-o perioada nu prea buna: vacanta, sarbatorile, presesiune, sesiune.
Resistance suporta multiplayer online cu pana la 40 (!!) de jucatori. Hartile sunt destul de incapatoare pentru atatia jucatori dar uneori devine haotic sa te respawnezi si sa fi omorat din nou.
Din partea mea jocul primeste un 8 nefiind atat de rau pentru un joc de lansare ba chiar am ramas surprins.
Leave a Reply